Dezlegare la judecată

Dezlegare la judecată

Pe parcursul ultimilor ani, citind din multe curente spirituale, ajunsesem la concluzia ca unul dintre principalele instrumente de dezvoltare personală este acceptarea = renunţarea la judecată. Am încercat să practic asta mult timp, amintindu-mi mereu „Cine sunt eu ca să judec creaţia lui Dumnezeu ?”. Pentru o perioadă m-a ajutat mult ca să accept şi primesc lumea aşa cum este. Acum însă, am înţeles că şi oprirea judecării este un proces de luptă cu mine însumi. Credeam că practic acceptarea cu restul lumii, fiind de fapt, într-o proprie neacceptare a procesului de judecare.

Iarăşi îmi confirm, a cîta oară, că nu este  cu nimic de luptat, că totul este deja perfect, chiar şi judecarea altora, împotriva căreia luptam cu înverşunare.

Ce este judecarea altuia ? Este identificarea „bîrnei” din ochiul străin, reflectată de la „paiul” propriu, invizibil. Acel „pai” este situat chiar pe ochi, aşa încît nu intră în vizorul nostru, nici in sens direct( dacă ar fi lipit de scler), nici figurat (reprezentînd comportamentul nostru). Deşi nu îl vedem acest pai, el ne irită ochiul, ne deranjează.  Discomfortul simţit ne face să căutăm pe cineva care să se „uite ce avem în ochi” (psihoterapeut, duhovnic, prieteni), fie o oglindă, ca să ne descurcăm singuri.

La nivel fizic avem ochiul, paiul, oglinda. La nivel spiritual – sinele, propriul comportament, persoana judecată. Exact ce nu vedem la noi, observăm şi judecăm la alţii, fie că îi anunţăm sau nu pe alţii, despre „bîrnele” lor. De aici sunt trei căi :

1. Trăirea în neconştienţă, unde ne simţim separaţi de tot restul lumii;

2.Concentrarea conştientă pe altceva decît bîrnele şi metehnele altora;

  1. Utilizarea instrumentului „judecarea” pentru dezvoltarea personală.

Astfel de la încercările mele de a nu mai judeca nimic şi pe nimeni, acum trec la „vînătoarea de metehne” ca să îmi integrez cît mai multe aspecte ale Sinelui, de care fugeam pînă acum. Această idee a evoluat de la înţelegerea că nu există nimic în plus sau incorect, creat în acest univers. Astfel, dacă toţi oamenii practică judecarea, atunci asta trebuie să aibă un sens divin, trebuie doar să ne învăţăm să utilizăm acest instrument performant de cunoaştere de sine. Cum aş putea face asta ? Prin adăugarea unei verigi, pe care se vede că am „pierdut-o pe drum”, la procesul obişnuit. Este suficient, după ce am constatat ce nu ne place la alţii, să ne întrebăm „În ce circumstanţe am procedat şi noi la fel sau similar ?” Şi răspunsul o să vină, dacă avem suficientă încredere că trăim într-o lume a oglinzilor. Astfel putem să mai renunţăm la încă o luptă cu sinele nostru, reprezentat de dorinţa de a înceta să mai judecăm. Anume judecarea altora, ne poate ajuta să scoatem tot mai multe „paie” din ochii proprii, privirea noastră devenind mai clară.

Acum mi se pare atît de evident acest lucru şi nu înţeleg cum de nu vedeam asta mai înainte. Cred că aveam prea multe gunoaie în ochi şi nu vedeam clar tabloul lumii.

Aşa dar, azi am dezlegare la judecare, cu condiţia că înţeleg că toţi restul oamenilor doar îmi refelectă propriile probleme şi pot uşor să  integrez aspectele de care încercam să fug anterior, prin blamarea altora. Dat fiind faptul că toţi suntem oglinzile unii altora, cînd fiecare îşi şterge faţa sa de murdărie, ea nu se mai reflectă în oglinzi. Asta este pîrghia principală de a schimba lumea, prin propria shimbare. Avînd o astfel de putere, putem să căutăm noi şi noi motive să-i judecăm pe alţii ca să vindecăm asta în noi şi implicit în toţi restul.

Ceea ce am scris nu este joc de cuvinte sau discuţie filozofică, ci un instrument concret de a ne împrieteni cu universul. Această „prietenie” se manifestă prin aranjarea tuturor evenimentelor şi lucrurilor, în cel mai frumos mod pentru noi. Este o stare în care dorinţele se împlinesc uşor, oamenii necesari apar în cel mai potrivit şi scurt timp.

La ce îmi trebuie mie aşa efort titanic ca să gasesc „toate păcatele lumii” la mine ? Pentru a avea cheia de acces la locul unde trăieşte inspiraţia. Este o stare a minţii în care primim idei inspirate de orice fel, fie că este vorba de afacerea care o avem, idei creative, de educare a copiilor sau în orice alt aspect pe care vrem sa îl îmbunătăţim. Este greu să descriu în cuvinte acea stare, dar se testează uşor, dacă dedicăm ceva timp curăţirii minţii noastre de gînduri negative şi de lupte inutile.

De astăzi recunosc importanţa procesului de judecare a altora.  Este un instrument performant de a găsi şi integra părţile din mine, respinse anterior. Doar prin cunoaşterea de sine obţin integritate şi putere. Deşi este foarte greu să-ţi recunoşti că ai aceeaşi problemă pe care o condamni la alţii, rezultatul reprezentat de claritatea în gîndire, merită tot efortul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *