Dragoste după căsătorie

Singuri, in doi

Este un punct unde credem ca incepe dragostea, acolo unde emoţiile noastre se strîng aproape de inima şi o fac să pulseze mai repede. Punctul în care se redefineşte tot la ce ne uitam şi începe a fi atît de frumos şi armonios. Totul pare uşor de realizat şi cresc nişte aripi care tind să ne ridice în aer, de este greu să te menţii pe pămînt. Punctul în care credem că ne-a ales Cupidon pe noi, ca să trăim acel miracol ,numit dragoste. Alteori, poate veni încet şi pe tiptil, dragostea. Este ca orecunostinţă pentru cineva care a privit direct în inima noastră şi a reuşit să ne spună cît este de frumos acolo, iar noi suntem gata să-i dăruim acea inimă cu tot cu noi. Vulcanic sau timid, dragostea ne dă senzaţia că aşa o să fie mereu, frumos, uşor, fără nici o durere şi că totul se învinge, doar suntem doi acum, nu ?

Timpul trece, însă, vraja făcută de Cupidon devine mai slabă şi începem să nu mai vedem magia din jur. Îndrăgostirea face loc angajamentelor, iar în timp şi pretenţiilor faţă de aceste angajamente. Suntem înghiţiţi de rutină şi responsabilităţi, este tot mai puţin timp pentru romantism, sau poate am crescut deja ? sau poate nu…

Certurile, apar şi ele, ce este rău, doar este normal să o faci, aşa spun psihologii, dar în acel articol care spunea că este sănătos să ai conflicte, au uitat să menţioneze acea retetă magică prin care un conflict întăreşte un cuplu. Unele conflicte trec uşor şi lasă mici cicatrici, pe care ne spunem „hei, nu-i nimic sunt puternic, nu contează”. Alte conflicte vor lăsa răni şi dezamăgiri adînci. Şi pe le le vom vrea lipite cu un plasture, doar să nu dispară iluzia că totul este bine, la fel ca la alţii. Dar nu există alţii, eşti doar tu cu sufletul tău. Tu, cu toate emoţiile pe care le ai şi pe care nu vrei să le laşi să se vadă.

Într-o zi poţi vedea în oglindă în loc de trandafiri si baloane, doar un suflet plin de răni şi plasturi…Şi de acolo, aproape nu există cale de întoarecere. Se încep monologuri în capul tău care îţi spun că „poate nu a fost persoana potrivită…”

De ce se întîmplă aşa ? Cine coordonează toate aceste întîmplări şi oare putea fi o eroare la mijloc ? Acum ştiu că nu. Este un plan bine gîndit, în care fiecare vine într-o relaţie cu cel mai potrivit partener. Dar cine este de vină că nu ne-am învăţat să dansăm împreună, un dans armonios ? Foarte uşor de crezut că partenerul este cel stîngaci, dar ce dacă este doar o oglindă ? Una interactivă, care are sensul de a ne arăta adevărata nostră faţă. Oglindă pe care am început prin a o admira, iar mai apoi suntem gata să o facem cioburi ? Într-o zi începem să credem că oglinda nu mai este perfectă şi necesită îmbunătăţiri, pentru că, deh, la mine acasă ea reflecta altfel. Începem să o ştergem cu tot felul de „soluţii”, iar oglinda, care mai este şi vie, începe a arăta tot mai blurat, ceea ce stîrneşte furie. Acea oglindă clară şi limpede care era gata să ne reflecte frumuseţea, acum cere şi ea să-i fie recunoscute meritele şi să spună că a obosit şi poate ar vrea un altul, sa-l refelecte.

De ce se întîmplă astfel, doar a existat o dragoste care o credeam adevărată ? Fiecare recunoştinţă neadresată destinatarului, la fel ca şi fiecare regret, nu dispar ci se acumulează, apoi se aşează ca un val greu pe sufletele noastre. Nu ne-a învăţat nimeni să creem o relaţie autentică şi durabilă, dibuim pe întuneric. Nu ni s-a predat la scoală că doar dezgolindu-ţi sufletul pentru partener şi lăsînd toate uşile deschise, poţi întări fortăreaţa relaţiei. Nu ne spune nimeni că nu este suficient să-ţi găseşti sufletul pereche, dar mai este nevoie şi de a învăţa arta de a menţine acea relaţie cu sufletul pereche.

Relaţia într-un cuplu nu este un lucru static, este ceva viu care se hrăneşte cu sinceritate, autenticitate, recunoştinţă, şi care ca şi o plantă vie, va avea de suferit dacă nu se îngrijeşte cu regularitate.

Atît de trist să constaţi că toţi duc o viaţă „normală” , de singuratate in doi. În care doua inimi aproape frînte suferă în tacere. Oare ce ar putea sa readucă acea stare de indrăgostire, cînd eşti sigur că nu vrei alt partener ?

Ca să readuci aşa o emoţie ca pasiunea, cred că ar trebui ceva cu tot o astfel de putere, ca ura. Un conflict, în care sa se zdruncine totul pînă la temelii, doar astfel putem ramîne goi unul în faţa celuilalt. Goi, adică fără armura cladită pe noi, ani la rînd, care nu ne protejeaza ci doar ne apasa. O furtună care ar zmulge toate măştile comode şi „poeziile” învăţate pe de rost, pe care ni le spunem zilnic. Poezii, poveşti şi multe multe explicaţii la ceea ce se întîmplă, dar fugind cu disperare de ceea ce simţim.

O relaţie sanatoasă nu poate evita conflictele şi certurile, avînd ca moneda de schimb compromisul. Orice compromis, este o inima proprie călcată în picioare, din frica de a dezamăgi sau ramîne singur. Dar cum ar trebui să ne iubească celalalt, dacă noi singuri ne călcăm inima în picioare ?

Eu vreau să cred în dragoste după 10, 20, 30 de ani de căsătorie cu copii născuţi şi îngrijiţi. Azi invăţ că dragostea înseamnă conflict, inclusiv. Că expunerea a ceea ce simţim este vital pentru o relaţie. Nu mă refer la insulte reciproce si la invinuirea celuilalt, asta tot este o fuga de ceea ce simtim si care doare. Un conflict, care poate renaşte pasiunea, este mai întîi cel care dărîmă construcţii inutile de apărare în jurul inimilor noastre şi a ceea ce simţim. Exprimarea a ceea ce suntem cu adevărat, întăreşte relaţia. Atunci cînd te expui cu toate neajunsurile, fără a hrani frica că vei rămîne singur. Asta pentru că oricum rămîi singur, atunci cînd îţi trădezi sufletul, indiferent dacă oficial eşti în cuplu.

Limitele care ni le impunem, venite din credinţa noastră cum anume ar trebui să arate o relaţie, sunt cele care omoară pasiunea. Credinţele greşite că pot fi părăsită dacă…, nu ne permit să respirăm cu tot pieptul şi să fim ADEVĂRAŢI, atît în iubire cît şi în ură. Doar atunci cînd nu iţi este frică să fii lăsat, şi gaseşti curajul să fii aşa cum eşti făcut de Dumnezeu, nu cum crezi că vrei să fii văzut, abia atunci putem crede că învăţăm să iubim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *