Roluri, a fi sau a nu fi

Viaţa ca o scenă

Roluri, a fi sau a nu fi

Ce s-ar întîmpla dacă aş fi actriţă la un teatru şi aş fi angajaţă să joc într-o piesă anume. Aş primi scenariul în care scrie clar ce rol trebuie să joc. Eu, însă, din motive personale hotărăsc să ies pe scenă şi să joc cu totul altceva. Ce se va întîmpla? Cel puţin ceilalţi actori vor fi dezorientaţi, dar şi foarte supăraţi pentru că nici ei nu vor putea să-şi joace propriile roluri, care ei ar vrea să le joace conform scenariului. Spectatorul ar fi dezamăgit şi furios pentru că a plătit bani pentru un anumit spectacol. Directorul teatrului va fi şi el furios, pentru că i se compromite nu doar bugetul, dar şi reputaţia. În cele din urmă, toate acestea se vor întoarce împotriva mea, fie voi fi concediată fie impusă să achit daunele, oricum cu repercursiuni negative, oricare ar fi ele. Astfel un singur om, printr-o dorinţă egoistă, pereclitează un sistem întreg, care înainte de asta semăna cu o orchestră armonioasă, unde datorită eforturilor comune se năştea armonia.

Roluri: egoist sau parte din sistem?

Exact la fel se întîmplă cînd o celulă din corp refuză să-şi îndeplinească funcţiile sale, începe să se perceapă ca fiind separată de restul organizmului. Din această cauză pune în pericol întreg sistemul, fapt pentru care va fi pedepsită sau eliminată. O astfel de celulă care se gîndeşte doar la ea, încercînd egoist să-şi acapareze toate resursele doar pentru sine şi nu dă nimic în loc, este o celulă canceroasă.

Altă linie de desfăşurare a lucrurilor ar fi cînd eu, ca actriţă, aş învăţa rolul primit, aş eşi pe scena şi aş juca cît de bine pot acel rol, cu toată dăruirea de care sunt în stare. În acest caz, tot sistemul beneficiază şi prosperă, începînd de la spectatori, directorul teatrului, ceilalţi actori.. Fiecare din ei, la rîndul lor, în urma acestui act, vor proceda într-un mod care duce la dezvoltare, dar şi ca o undă de la o piatră aruncată în apă, vor afecta pozitiv noi persoane. Astfel un spectator satisfacut va merge acasa la familie şi va darui dispoziţie bună. Ceilalţi actori pot fi inspiraţi de dedicaţia mea şi să vrea să joace şi ei mai bine. Directorul teatrului mulţumit de rezultate, poate dezvolta noi proiecte etc. Astfel, comportamentul meu egoist, sau ne egoist, are efect foarte, foarte larg, chiar dacă nu realizez acest lucru.

Concluzia simplă este că atunci cînd fiecare dintre noi îşi joacă rolul, sistemul prosperă. Refuzul de a fi ceea ce suntem, duce la distrugere.

Rolul meu într-un sistem prosper

În termenul „sistem” putem pune orice structură, principiul rămînînd acelaşi. De exemplu într-o întreprindere directorul, directorul financiar, administratorul, contabilul, vînzătorul, îşi îndeplinesc fiecare funcţia sa (joacă rolurile primite), întreprinderea va prospera. Atunci, însă, cînd hamalul începe să „ştiu cum e corect” să conducă întreprinderea, rolurile se amestecă, ceea ce duce spre distrugere. Cum ar funcţiona acea unitate economică dacă într-o zi pune cineva toate denumirile de funcţii existente în cadrul ei, într-o pălărie. Apoi, să propunem fiecărui angajat să tragă cîte un bileţel şi să înceapă să-şi îndeplinească funcţia primită.  Atunci cînd servitoarea va extrage bileţelul cu funcţia de director financiar, cum credeţi că ar evolua lucrurile? Dar într-o familie, dacă copiii ar hotărî în locul părinţilor?

Orice sistem nu am studia, o să descoperim că peste tot există roluri concrete, indiferent dacă vorbim de Stat sau Familie. La oricare din aceste nivele, neîndeplinirea rolurilor va duce la distrugere, haos şi va fi pedepsită cu privarea de bani, libertate, dar şi sănătate şi fericire. Totodată, corespunderea cu rolul este răsplătită cu prosperitate, sanatate, circumstanţe pozitive.

Precum în cer aşa şi pe pămînt…

De unde s-au luat termenii de fericire, sănatate, circumstanţe pozitive? Aşa cum un Stat este o structură mai mare ca o Familie, la fel şi Universul nostru reprezintă o structură şi mai mare. Universul este viu si funcţionează exact după acelaşi principiu ca şi microstructurile(“precum în Cer aşa şi pe Pămînt”).  Astfel ne-dorinţa noastră de a juca rolurile pe care le avem în fiecare zi, va fi pedepsită prin accidente, amenzi, boli ale noastre sau a părinţilor noştri, sau copiilor noştri. Toate problemele care le credem apărute în mod aleator, nu sunt altceva decît răspunsul la acţiunile noastre în acest sistem.  Nu există haos în acest univers, totul este sincronizat pînă la fracţiuni de secundă şi într-adevăr nu cade nici un fir de păr de pe cap, dacă nu a fost o premisă pentru aceasta. Este uşor de verificat, dacă găsim timp să ne uităm la ceea ce ni se întîmplă din perspectiva unui organism viu.

Fiecare dintre noi, chiar dacă nu lucrează la teatru are în fiecare clipă de jucat un anumit rol. Astfel chiar de la naştere primim roluri de: fiică, fiu, soră, frate, femeie, bărbat, soţ, soţie, socru, soacră, mătuşă, prieten, şef, angajat, coleg etc. Atunci cînd o persoană hotărăşte că nu vrea să joace aceste roluri, dar interpretează rolul de judecător, psiholog, în loc de fiu, sau prieten, rezultatul va fi unul şi acelaşi, sistemul (Universul, Dumnezeu etc) va avea o reacţie de corecţie. Chiar şi accidentele se întîmplă ca rezultat al nedorinţei noastre de a corespunde rolurilor.

Înţelegînd profund acest lucru, putem uşor corecta tot ce nu ne place din ceea ce ni se întîmplă, dar şi să prevenim „mustrările” Universului.

Problemele noastre încep cînd noi jucăm un singur rol, cel de judecător. Asta se întîmplă cînd “eu ştiu cum trebuie” să trăiască toţi ceilalţi, începînd cu părinţii, vecinii, prietenii, partenerii, conducătorii şi tot restul omenirii. Ne comportăm astfel de parcă am cunoaşte adevărul absolut. Dar dacă ar fi aşa, de ce continuăm să ne îmbolnăvim şi nu ne ajung bani sau orice altceva.

Ştiu cît de straniu sună ceea ce este expus, dar nu aş fi scris, dacă nu aş fi verificat . Fiecare poate face la fel, analizînd propria viaţă.

Un algoritm perfect

Nu crede verifică!

Pentru asta:

  • enunţaţi o problemă,
  • apoi găsiţi în timp cînd exact a început aceasta,
  • următorul pas este găsirea acelor persoane care ne influenţau viaţa,
  • şi căutăm distorsiunea în rolurile care le-am avut cu ei.

De fiecare dată o să găsim că am trişat undeva şi am trădat pe cineva, sau pe noi înşine, nejucînd rolul corespunzător.

Unul dintre cele mai importante roluri în viaţa noastră este să ne jucăm pe noi înşine. Asta însemnă autenticitate şi congruenţă dintre ceea ce simţim şi ceea ce gîndim, facem. Atunci cînd călcăm peste ceea ce simţim şi jucăm rolul unui om amabil, cînd în interior este un tornado, se numeşte tradare de sine, echivalent plata prin bani, sănătate etc. Foarte motivant pentru autocunoaştere, nu?

Aşa dar, ceea ce avem de făcut ca toate dorinţele să ni se îndeplinească uşor şi să nu ne “bată soarta” trebuie să fim prezenţi în fiecare moment şi să fim sinceri cu noi înşine. Să găsim ce roluri avem şi să ne învăţăm să le jucăm, mai bine zis – trăim, cît mai autentic. La fel să înţelegem că rolul de judecător, este unul foarte specific şi poate fi interpretat doar într-o sală de judecată, nu cu părinţii, prietenii etc. De asemenea, rolul de psiholog, poate fi jucat doar într-o şedinţă de psihoterapie, dar nu la un ceai cu soţul, soacra, colegul etc.

Acest sistem (legarea rolurilor noastre de circumstanţele vieţii) lucrează perfect şi pentru toţi, rămîne să-l verificaţi. Noi chiar trăim într-un univers al abundenţei, a rămas doar să ne dăm seama ce jucăm în această scenă, numită viaţă.

imagine preluată: https://www.acidadeon.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *